Chiar dacă ninge sau nu, de Sfântul Andrei, în jur de 700.000 de români care poarta numele Andreea, Andreia, Andra, Andruța, Andrusșa, Andras, Endre, Andru, Andrieș, Andreeas și Andreas, își sărbătoresc ziua numelui. Dacă nu știai, numele „Andrei” derivă din grecescul „Andreas”, care iînseamnaă „viteaz”, „bărbătesc”, ambele atribuite fiind unele de putere și maăreție.
Sfântul Apostol Andrei nu este numai „apostolul românilor” și încreștinaătorul geto-dacilor, așa cum probabil deja știi. Scotia, Grecia, Rusia, Polonia, Ucraina sși Insulele Barbados, toate beneficiazaă de protecția Sf.Andrei.
Tot Sfaântul Andrei guverneazaă și patronează Patriarhatul Ecumenic din Constantinopol. În Scotia, sărbatoarea Sfântului Andrei este denumită, „Saint Andra’s Day” și este celebrataă cu mare fast iîn zilele de 29-30 noiembrie. Este o zi de sărbătoare care, după cum bine știți, a trecut de mulți ani granițele Scoției, fiind celebrată în toată lumea.
Documente datând din sec. al XIX-lea, stau maărturie că Sfântul Andrei era considerat „stăpânul lupilor”, mai mare peste fiarele sălbatice, iar din acest motiv, româniițineau cu respect această zi pentru a-și apăra vitele de lupi și alte fiare sălbatice.
Cine a fost Sfântul Apostol Andrei?
Noaptea Sfântului Andrei este marcată profund de mister, sacru și nenumărate obiceiuri. Traditția populară vorbește despre coboraârea spiritelor morților precum și luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fură mana laptelui și rodul câmpului, dansează, dar și atacă gospodăriile și oamenii.
Numit și Prōtoklētos (gr. Πρωτόκλητος) sau „Primul Chemat”, Sfântul Apostol Andrei este fratele mai mic al Sfântului Petru. Născut în Bethsaida, Israel, împreună cu tatăl și fratele său Petru a dus mai departe tradiția familiei, pescuitul.
Cel care l-a initțiat în tainele „noii religii” a fost profetul Ioan Botezaătorul, iar iîn momentul iîn care Sfântul Ioan îl identifică pe Isus ca fiind „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei decide să-și dedice viața unui scop religios.
Sfântului Andrei i se mai zice și „Andrei Pescarul” pentru că „după cuântul lui, niște oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele și au prins peste mult.” (Th. D.Sperantia). Se povesteste ca începand de atunci, de ziua lui se obișnuieste să se mănânce pește.
Chemarea la apostolie
Sfântul Evanghelist Matei este cel care descrie momentul în care atât Sfântul Petru cât și Sfântul Andrei au fost chemați la apostolie:
Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20). Conform lui Eusebiu din Cezareea, „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorți să meargă în Partia, lui Andrei în Scitia, lui Ioan în Asia.
Tradiția Bisericii ne spune că, după Înaltțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propopvăduirea dreptei credințe. Sfântului Andrei, cel dintâi chemat dintre Apostoli, i-a revenit misiunea de a merge în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, pânaă la Dunaăre și Sciția, adică Dobrogea noastră, și până iîn Crimeea. Însă, a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci zâăbovind în fiecare și răbdând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Iisus Hristos.
Crucea Sfântului Andrei
Nu se cunoaște cu exactitate anul martiriului Sfântului Andrei. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67. Alții l-au estimat mult mai târziu, pe la sfârșitul veacului „apostolic”, în cursul persecuției împăratului Dioclețian. Tradiția care spune ar fi murit pe o cruce în formă de X a apărut abia în secolul al-XIV-lea. Nu există date concrete despre acest lucru. Faptul că nu se cunoaște data exactă a martirizării sale, ridică unele semne de iîntrebare asupra legendei „Crucii Sfântului Andrei”. Oricum ar fi, legendele și miturile au la bază un sâmbure de adevăr, așa încât tradiția orală a preluat această informație, perpetuând-o.
Discussion about this post