Biserica Creștin-Ortodoxă sărbătorește în a șasea săptămână a Postului Mare Intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Așa cum s-a întâmplat și în cazul altor zile onorate de tradiția creștină, ceea ce azi cunoștem drept Duminica Floriilor a fost suprapusă peste o altă sărbătoarea păgână, Floralia. Această sărbătoare o onora pe zeița Flora, zeița primăverii, iubita Zefirului și preafrumoasa stăpână a florilor și vegetației.
În tradiția noastră populară, Duminica Floriilor mai poartă și numele de Duminica Stâlparilor, când sunt sărbătoriți peste 1.500.000 de români care poartă nume de flori … Florin, Floriana, Florentin, Florența, Viorel, Viorica Viorel, Florica, Romanița, Brândușa, Codruț, Codruța, Crina, Anemona, Delia, Lăcrămioara, Narcis, Laura, Laurențiu, Bujor, Mălina, Margareta, Rozalia și multe alte flori. Printre toate aceste flori și floricele sărbătorite duminică, este una foarte specială pentru mine, Mihaela-Violeta, mama mea, iar acest articol îi este dedicat ei.
Duminica Floriilor
Cea de-a treia intrare a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, însoțit de cei 12 apostoli, reprezintă momentul descoperirii oamenilor vrednicia Sa de Mesia. Altfel spus, Duminica Floriilor are ca scop vestirea tuturor că a venit Mesia. Spre deosebire de ceilalți împărați ai lumii, El pătrunde în cetate pe un asin, și nu pe cal, animal nobil și şi războinic. Așa cum mărturisește Sf. Evanghelist Matei, El este un împărat „blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), Care „n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească” (Matei 20, 28). Creștinii l-au întâmpinat așternându-i covor din propriile lor haine și i-au așezat înainte flori, ramuri de măslin și de finic. Mii de oameni l-au în cetatea Ierusalimului aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele:
Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărăţia ce vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
Flora, Floriile și Floralia
Zeița Flora era onorată ca Flora Mater, zeiță a fertilității, primăverii și a nașterii noului ciclu vegetal, de către vechiul trib italic al Sabinilor din Munții Apenini, încă înainte de fondarea Romei de către Romulus și Remus în anul 753 i.Hr.
Preluând filonul mitologic grecesc, poetul Ovidiu relatează în Metamorfoze cum Flora a fost înscăunată drept “stăpână a florilor” de către zeul vântului Zefir (Zephyr), după ce a încuviințat căsătoria acestuia cu nimfa Chloris. Tot Ovidiu este cel care într-o altă relatare ne spune despre darul magic al Florei de-a lasa însărcinată orice femeie pe care o atingea. Războinicul zeu Marte, fiul zeiței Junona, s-a născut după ce Flora i-a dăruit zeiței o floare fermecată.
În mitologia romană, Flora era zeița care ocrotea tot ceea ce creștea din pământ, înflorea sau dădea rod–florile, arborii, legumele, întreaga vegetație. În grija sa se aflau câmpiile și livezile. Flora patrona întreg ciclul evolutiv, fertilitatea, primăvara și cursele de care. Tradiția spune că Flora le-a oferit oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor și plantelor, primite în dar de la soțul ei, Zefir (Favonius, în mitologia romană). Numele său provine din cuvântul latin “flos” care înseamnă “floare”.
Floralia
Sărbătorind viața și ciclurile evolutive ale acesteia, bucuria și frumusețea primăverii, festivalul Floralia era marcat de numeroase petreceri și banchete, dansuri, băuturi, piese de teatru, senzualitate și o abundență de flori. Străzile erau iluminate de felinare și torțe pentru a permite desfășurarea neîntreruptă a petrecerii, simbolizând continuitatea creșterii lucrurilor. Curtezanele nu se sfiau să-și afișeze nuditatea, provocând cu dansurile lor erotice. Femeilor le era permis în aceste zile să poarte straie bărbătești. Culorile vesele dominau îmbrăcămintea romanilor care sărbătoreau Floralia.
Se spune că diverse plante care creșteau repede, precum fasolea sau lupinul erau aruncate în mijlocul mulțimii, ca un simbol al fertilității. După ce se încheiau întrecerile cu care, în ultima zi a Jocurilor Florale, în jocurile din ringul circului (Circus Maximus) erau aduse pentru a fi urmărite într-un ritual de vânătoare animalele considerate fertile (ex. iepuri, capre sau căprioare). Romanii considerau că cine prindea unul dintre aceste animale, va avea parte în acel an de mult noroc și belșug.
Frumusețea și parfumul florilor omniprezente dădeau culoare caselor, templelor și împodobeau hainele și părul femeilor. În cartea sa The Influence of Folklore On the History of Religion, profesorul și antropologul britanic E.O.James, menționa că de Floralia, frunzele și mugurii copacilor erau înlăturați, locul acestora fiind luat de ghirlande de iederă, viță de vie și flori.
Provenind din Frigia, Cybele din Pessinuseste a fost prima divinitate orientală, pe care romanii au consacrat-o în mod oficial. Simbolul a fost instalat direct pe Palatin (205 i.Hr.), acordându-i-se un loc egal cu cel al lui Jupiter. Acest lucru ar putea explica de ce unii autori vorbesc despre această strânsă legatură între Cybele, Jocurile Florei și viorele
În loc de concluzie, mai multe povești cu viorele
M-aș bucura să știu că în apropiere de Duminica Floriilor, citirea acestui articol vă va determina să priviți gingașele viorele altfel … nu doar cu drag, ca până acum, ci și cu perspectiva unui simbolism darnic care reflectă în mare măsură natura creatoare cu care suntem înzestrați. Iar, dacă aceste rânduri v-au stârnit interesul, atunci vă invit să descoperiți puterea tămăduitoare a viorelelor.
BIBLIOGRAFIE:
- Chevalier, Jean & Gheerbrandt, Alain — Dicționar de simboluri, Editura Artemis, Bucuresti, 1995
- Evseev, Ivan — Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amacord, Timișoara, 1998
- Fisher, Eugen — Dicționarul plantelor medicinale. Ghid practic pentru cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice, Editura Gemma Press, București, 1999
Acest articol a fost publicat pentru prima dată pe 7 aprilie 2017.
Discussion about this post