Stiu, Sfantul Valentin este sarbatorit in toate colturile lumii, miliarde de dolari circula virtual dintr-un buzunar in altul, toate pentru a onora aceasta zi a indragostitilor. Dar oare de ce ne-am identifica cu o astfel de sarbatoare atata timp cat avem ziua de Dragobete, sarbatoare numita “Cap de primavara” si care sarbatoreste iubirea in fiecare zi de 24 februarie?
ROMA ANTICA
Conform calendarului roman, luna Februarie era ultima luna din an, iar pe data de 15 Februarie incepea noul an roman. Iata de ce data de 14 era considerata ca fiind o zi foarte speciala, cand se tragea linia si se facea socoteala privind faptele de peste an ale cetatenilor romani. Dupa ce fiecare roman isi petrecea prima parte a zilei gandindu-se la ce a realizat si la ce nu a finalizat, se intalneau cu totii pe dealul Palatin unde avea loc cel mai interesant ritual erotic. Acest deal era considerat a fi de o importanta majora, deoarece se spunea ca in pestera aflata pe el au fost crescuti de catre o lupoaica Romulus si Remus, cei doi gemeni care au infiintat Roma.
Preotii romani aduceau caini drept jertfa pentru a comemora evenimentul, apoi fetele isi scriau numele pe o tablita pe care o introduceau intr-o urna. Pe rand, barbatii aflati pe deal extrageau cate o tablita din urma, iar fata al carui nume era extras urma sa petreaca Lupercaliile sarbatoarea anului nou roman) alaturi de acest barbat. Sarbatoarea dura 7 zile, timp in care era permis totul intre participantii la eveniment. De multe ori, acest ritual dadea nastere unor cupluri durabile si unor casnicii fericite, care, se spune ca erau binecuvantate de insusi Romulus si Remus.
Dragobete si Baba Dochia
Traditia romaneasca ne vorbeste despre zeul iubirii, fericirii si al eternei tinereti, venerat de daci, care se numeste Dragobete. Referitor la etimologia cuvantului, exista doua teorii enuntate de catre lingvisti:
- Limba slavona – dragu biti, care s-ar traduce prin “a fi drag”; de aici deriva si cuvintele “drag”, “dragut”, “draguta” si expresiile “imi este drag de tine”, “fac asta cu drag”;
- Limba daca – Trago (tap) si bete (picioare) sau pedes (latina); ulterior, pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede – bete; de aici si numele de Dragobete. Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.
Culegatorii de folclor romanesc mentioneaza si alte echivalente pentru Dragobete, asa cum sunt precum „Ioan Dragobete”, “Iovan Dragobete”, “Dragomir”, „Dragostitele”, „Santion de primavara”, „Cap de vara intai”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.
Unele mituri il descriu pe Dragobete ca fiind fiul rasfatat al Babei Dochia. Inzestrat cu o frumusete aparte si cu un libidou pe masura, acesta seduce toate fetele si femeile care ii ies in cale. De fapt, pasiunea amoroasa pe care o manifesta tanarul pentru orice reprezentanta a Evei este o metafora. Baba Dochia este adesea asociata cu anotimpul iarna — cred ca iti amintesti de copilarie si despre povestile in care se povestea despre cojoacele Babei Dochia. Sexualitatea debordanta de care da dovada fiul ei este de fapt metafora primaverii, a incercarii naturii de a se trezi la viata, de a renaste. Ivan Evseen mentioneaza faptul ca la poporul roman sarbatorirea Dragobetelui este legata de
“(…) zilele inceputului imperecherii pasarilor, care se strang in stoluri, ciripesc, si incep sa-si construiasca cuiburile. Logodna de primavara a pasarilor a devenit si o sarbatoare a erotismului uman, ziua infratirilor, a logodnelor ludice sau reale ale tinerilor.”
Dragobete si traditiile populare romanesti
„Cate bordeie, atatea obiceie” spune un proverb, iar numeroasele traditiile de Dragobete par sa confirme acest adevar universal. Iata doar cateva dintre obiceiurile romanesti legate de aceasta sarbatoarea romaneasca a iubirii:
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este cel al “zburatacitului” sau “zburatoritului”— numele variaza in functie de zona geografica. Fetele si baietii tineri pleaca dis de dimineata pe camp sau in padure, unde culeg flori. La pranz, la un semnal dat de o persoana mai in varsta, fetele tinere o iau la fuga catre sat, urmate indeaproape de tinerii care incearca sa le fure un sarut. Daca fata il placea pe baiat, atunci se lasa sarutata, actul sarutului fiind o forma de logodna informala in ochii comunitatii rurale. Seara se organiza o petrecere sateasca si pe rand, fiecare familie in care cei doi tineri se sarutasera paseau in fata comunitatii, anuntand logodna celor doi si stabilind si data viitoarei nunti.
Un alt obicei este cel al colectarii “apei zanelor”. Tinerele necasatorite cauta cu perseverenata ochiurile de zapada care au mai ramas dupa trecerea iernii. Cu grija, aduna zapada ramasa intr-o ulcica. Apa rezultata ca urmare a topirii ghetii si zapezii poarta numele de “apa zanelor”, fiindu-i atribuite proprietati miraculoase si fiind folosita cu succes in ritualurile de iubire si de infrumusetare.
O veche superstitie spune ca fetele care nu se intalnesc in aceasta zi cu un barbat nu vor avea parte de iubire timp de un an intreg; in unele sate s-a pastrat o alta superstitie care spune ca fetele care ajung ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi indragostite tot timpul anului. In ziua de Dragobete, atat fetele cat si flacaii nu ai voie sa planga; daca vor face acest lucru, vor avea parte de suparari si tot felul de necazuri in lunile ce urmeaza.
In lucrarea sa intitulata „Sarbatorile la Romani”, Sim.Fl.Marian ne dezvaluie un alt ritual de Dragobete:
“tot in aceasta zi este datina de a face dragobete din dragoste. Se cauta prin padure floare de fragi, si, cu apa de pe ea se spala fetele mari, anume ca sa fie placute si vazute cand merg peste an la joc sau la alta petrecere, zicand: <Floare de fraga/ Din luna lui Mart/ La toata lumea sa fiu draga/ Uraciunile sa le desparti. >”
Discussion about this post