Acest al doilea articol dedicat minunatului turcoaz este o incursiune în timp pe meleaguri îndepărtate, acolo unde au prins viață unele dintre cele mai frumoase legende ale sale. E o continuare firească a Turcoazul – cristalul păcii și echilibrului interior unde am povestit despre calitățile sale vindecătoare.
Vom înțelege cum și ce anume a făcut ca turcoazul să fie supranumit în diverse culturi „piatra vieții”, „piatra cerului” sau „piatra fericirii”. La final, vă invit să vă bucurați privirile și sufletele la vederea unora dintre cele mai frumoase bijuterii cu turcoaze din lume.
Cuprins
Piatră națională în Iran și Tibet
Dacă nu știați, turcoazul este piatra națională a Iranului și a Tibetului. Aici turcoazul este folosit sub formă de amuletă sau talisman, existând convingerea ca acesta își protejează proprietarul de rău, atrage norocul și aduce longevitate. De asemenea, tibetanii îl apreciau pentru proprietățile sale vindecătoare și-l foloseau ca monedă de schimb, având o valoare similară cu aurul.
În Tibet, statuile zeităților erau adesea împodobite cu coroane extrem de elaborate, precum cea din imagine de mai sus (Sec.XVII-XIX) de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York.
Acest element de coroană a făcut parte probabil dintr-un set de 5 care făceau referire la Buddha Tathagata. Artizanii tibetani au folosit la confecționarea lui argint aurit în care au inserat pietre naturale precum: smarald, safir, rubin, granat, perlă, lapis lazuli, coral, sidef și turcoaz.
Dacă nu știați, turcoazul este piatra națională a Iranului și a Tibetului, iar turcoazul extras din Iran este considerat cel mai frumos din lume datorită culorii sale imaculate, structurii mai dense și lipsei a ceea ce bijutierii numesc matrice (acele vinișoare fine, închise la culoare).
Victorie și protecție pentru persani
În Imperiul Persan de odinioară, care se identifică cu teritoriul țărilor de azi Iran, Afghanistan, Tadjikistan, Pakistan și o parte a Indiei de Nord, turcoazul era considerat piatră națională de milenii, fiind folosit extensiv în decorarea obiectelor, moscheelor și clădirilor importante, atât în exterior cât și-n interior. Numele dat turcoazului de către persani era „pirouzeh”, adică „victorie”. Cu un așa nume, nu este de mirare de ce persanii considerau că turcoazul aduce protecție celui care-l poartă, folosindu-l în decorarea pumnalelor sau căpestrele cailor.
De asemenea, o altă veche credință persană spune că oasele celor care au murit din dragoste se transformă în turcoaz.
„Piatra vieții” pentru egipteni
În Egipt, turcoazul, împreună cu lapis lazuli, considerat vărul turcoazului, datorită aspectului asemănător, era considerat „piatra vieții”. Vechii egipteni asociau culoarea albastră cu regenerarea, turcoazul având roluri și semnificații diferite.
Egiptenii considerau că turcoazul este piatra Zeiței Hathor, Zeița Bucuriei și Fertilității, dar și patroana minerilor egipteni. În vremurile de glorie ale Egiptului, turcoazul era foarte strâns asociat cu Hathor, zeița Bucuriei și Fertilității, patroana minerilor egipteni și una dintre cele mai importante divinități ale panteonului. Legenda spune că „Stăpâna turcoazului” îi proteja pe muncitorii din minele de sud ale peninsulei Sinai.
Asocierea cu Sinai și minerii este de înțeles pentru că în acea zonă de sud a Egiptului arheologii au descoperit cele mai vechi mine de cupru și turcoaz, datând încă din timpul Primei Dinastii (c. 3150 – c. 2890 î.Hr.), iar Hathor era considerată și patroana minerilor egipteni. Mai mult decât atât, peninsula Sinai era numită de către vechii egipteni „Mafkat” adică „țara turcoazului”.
Dacă vizitați Egiptul și vă opriți la Cairo, vizitați Muzeul de Egiptologie și veți putea admira extraordinară mască a faraonului Tutankamon, restaurată în 2015.
Masca de înmormântare și mormântul regelui Tutankhamon conține, pe lângă alte pietre semiprețioase, numeroase pietre de turcoaz. Tot aici veți putea vedea mai multe mozaicuri ce conțin turcoaze, brățări, coliere și numeroase alte minunății, demne de legendele turcoazului.
Nu este o simplă întâmplare faptul că egiptenii sculptau scarabeul din piatră de turcoaz sau ceramică glazurată turcoaz (extrem de folosită în bijuterii și decorațiuni). Scarabeul, unul dintre cele mai cunoscute simboluri sacre ale Vechiului Egipt, reprezenta renașterea și creația, fiind asociat zeului Khopri (Tatăl zeilor, Creatorul Creației), dar și ritualurilor de înmormântare, când inima decedatului era înlocuită cu o amuletă scarabeu.
„Piatra fericirii” în China
În China îndepărtată, turcoazul a primit și numele de numele de „piatra fericirii”, fiind deseori folosit în ornamente. Și, poate că poate acest lucru explică de ce în Asia și Caucaz turcoazul era folosit la împodobirea rochiilor de mireasă. Pe de altă parte, era folosit și ca element decorativ în bijuterii, arme sau ceramică.
Unul dintre cele mai rare obiecte cu turcoaze din China care a suprviețuit să ajungă până la noi este acest pumnal din bronz cu inserții de turcoaz, extrem de rar, datând din perioada dinastiei Shang.
Această dinastie care a domnit timp de peste 600 de ani (1600-1046 î.Hr.), marcând în mod fundamental istoria și Epoca de Bronz a Chinei, este recunoscută pentru excepționala artă a prelucrării bronzului.
Folosirea turcoazului în China datează încă din 1700 î.Hr. Astăzi China este cel mai mare producător de turcoaz din lume, iar nuanțele sale variază de la albastru deschis la verde, prezența matricea nefiind obligatorie.
„Piatra cerului” pentru amerindieni
Nativii americani îl utilizau în producerea bijuteriilor pentru protecție, adesea în combinație cu argintul. Unii amerindieni considerau că are puterea de a crea o punte spirituală între lumi, denumindu-l „piatra cerului”. Se spune că însuși șeful apașilor, Geronimo, avea un turcoaz care-l ajuta în primirea viziunilor. Războinicii din triburile Apache îl purtau în lupte și la vânătoare pentru că le întărea încrederea în propriile forțe, le dădea curaj și perseverență.
Turcoazul este un element central al credințelor indienilor Navajo. Aceștia considerau că pietrele de turcoaz cad din cer și, prin urmare, sunt magice. În tradiția lor, pentru a aduce ploaia, o bucată de turcoaz trebuie aruncată într-un râu, însoțită de o rugăciune. Nuanța sa unică de verde, albastru, negru și alb reprezintă fericirea, norocul și sănătatea și, dacă este oferită cadou cuiva, este văzută ca o expresie a apropierii, rudeniei. De asemenea, tot de turcoaz și tribul Navajo este legată și o altă tradiție. Vindecătorii lor pisau piatra de turcoaz pentru a fi folosită în picturilor pe nisip. Aceste picturi uscate pe nisip, numite în limba Navajo „locuri unde zeii vin și pleacă” erau folosite în ceremoniile de vindecare unde se cerea ajutorul zeilor fie pentru însănătoșirea oamenilor, fie pentru recolte.
Fără tăgadă și în mod total îndreptățit, se poate afirma că dintre toate triburile amerindiene Navajo este cel care a creat cele mai spectaculoase bijuterii cu turcoaze. Chiar și astăzi, tradiția este păstrată și dusă mai departe de către urmașii acestora.
Mexic — „piatra războiului” și lacrimile zeităților cerești
La polul opus de „piatra a cerului”, indienii din Mexic au supranumit turcoazul „piatra războiului” și-l folosea la construirea de pumnale și stilete. Mânerele acestor arme erau confecționate din turcoaz. Exista și credința că turcoazul avea puterea de a-și avertiza posesorul de un pericol iminent, așa că această metodă le putea salva viața.
Pe de altă parte, aztecii, altfel spus populațiile precolumbiene mezo-americane din partea centrală a Mexicului de azi, erau ferm convinși că turcoazul se forma din lacrimile zeităților cerești. Din acest motiv, doar regilor le revenea dreptul de-a-l purta.
Poate că nu întâmplător, tot aztecii își estimau averile în funcție de numărul de pietre de turcoaz pe care le dețineau. De asemenea, bucățile neregulate de turcoaz erau folosite de către azteci la construirea mozaicurilor.
Popoarele Zuni din New Mexico credeau că piatra de turcoaz îi protejează de demoni.
Evul Mediu — cel mai popular cristal natural din Europa
Legendă sau nu, se spune că în Evul Mediu, femeile care doreau să atragă un anumit bărbat, îi coseau o bucată de turcoaz în interiorul hainelor. Dacă reușeau să-l atragă și păstreze, nu se știe.
În perioada victoriană, albastrul turcoaz a fost cel mai popular cristal din Europa. Se spune că Regina Victoria, iubitoare de turcoaz, și-a datorat lunga domnie datorită proprietăților acestui cristal. Iar, dacă veți citi articolul Bijuterii cu turcoaze, semnat de prietena mea, Ana-Maria Bogdan, fondatoarea ChakanaVibes, veți descoperi și înțelege anvergura reputației turcoazului din acea vreme.
Diadema cu turcoaze a Împărătesei Marie-Louise
Piatra de turcoaz este folosită ca talisman sau amuletă, în realizarea diverselor bijuterii (ex. broșe, cercei, inele, brățări), sculpturi, obiecte ornamentale, arhitectură, etc.
Se consideră că turcoazul oferă protecție și este benefic călătorilor și celor care își doresc o carieră de succes, pentru că facilitează o comunicare clară și le întărește calitățile de lider. Se mai spune că acest cristal aduce prosperitate, existând chiar și proverbe care să întărească această credință:
„Mâna care va purta turcoaz nu va cunoaște sărăcia.”
La Institutul Smithsonian poate fi admirată una dintre cele mai frumoase diademe cu turcoaze care a aparținut Împărătesei Marie-Louise, oferită de Napoleon Bonaparte ca dar de nuntă în 1810. Inițial, diadema a fost împodobită cu 79 de smaralde columbiene și 1009 diamante. Acest dar de nuntă cuprindea și un colier impresionant, o pereche de cercei pe măsură și un pieptene. În timp ce acesta din urmă a fost dezansamblat pentru ca pietrele să fie refolosite, colierul și cerceii au ajuns la Muzeul Louvre din Paris. Diadema a rămas însă pentru mulți ani în posesia familiei Împărătesei Marie-Louise, iar în 1953 vândută Casei Van Cleef & Arpels. Ulterior, prin anii ’50, smaraldele au fost înlocuite cu turcoaze persane, evaluate la 540 de carate, de către artizanii casei de bijuterii.
Frumusețea turcoazului de la Taj Majal
La Taj Mahal, cel mai impresionant simbol al iubirii din India, în cel mai exemplar mod cu putință, turcoazul de Tibet, inconfundabilul albastru de Lapis Lazuli și transformatorul malachit sunt așezate în țesături unice de marmură de Makarana.
Cei care poposesc la Taj Mahal, un adevărat simbol al iubirii, construit timp de 22 de ani de șahul Jahan, în amintirea soției sale, Mumtaz Mahal, „perla coroanei palatului”, pot admira ceea ce în India este cunoscut sub numele de „Parchin Kari”. Acesta este numele primit de arta de a încrusta pietre colorate sau semiprețioase într-o bază de piatră, adesea în modele geometrice sau florale.
Shah - Moscheea turcoazelor din Isfahan
Ar fi nedrept să numesc acest articol legendele turcoazului și să nu menționez—chiar și doar în câteva cuvinte, pentru că voi prefera să las imaginile să vorbească, minunea care este moscheea Shah din Isfahan (Iran). Construită în secolul al XVII-lea (1611- 1629) la dorința șahului Abbas I și sub coordonarea arhitectul-șef Shaykh Bahai.
Cunoscută și sub numele de Moscheea Regală, aceasta este considerată ca fiind deopotrivă una dintre cele mai mari capodopere ale arhitecturii islamice din Iran, dar și una dintre cele mai frumoase și impresionante moschei din lume.
Masjid-e Shah (Moscheea Regală) un exemplu extraordinar pentru adevărații artizani care au știu să pună în valoare frumusețea coloanelor, pereților și minaretelor îmbrăcate în turcoaze și alte pietre semiprețioase, dar și mozaicurile fabuloase în 7 culori din ceramică glazurată care îmbracă moscheea la exterior și interior.
O moștenire de poveste cu Jane Austen
Am simțit că un articol dedicat legendelor turcoazului merită un final pe măsură, așa că am mi-am adus aminte de Jane Austen și nu doar pentru că în paginile romanele ei răzbate puterea iubirii și renașterii. Ca să fiu extrem de exactă și la obiect, mi-am adus aminte de inelul ei cu turcoaze care cu ceva ani în urmă a ocupat multe titluri în presa britanică.
Puține sunt informațiile privitoare la bijuteriile care au bucurat inima îndrăgitei romanciere din perioada romantică pre-victoriană Jane Austen, cea care a dat viață poveștii de iubire dintre Darcy și Elizabeth. Ceea ce însă a ajuns la noi și, cum spuneam, a dat multe titluri de știri în 2012 este inelul său din aur cu turcoaz, vândut de casa de licitații Sotheby’s pentru fabuloasa sumă de 152,450 £ (lire sterline), adică de 5 ori mai mult decât valoarea estimată inițial (20-30.000 £).
Dintre cei 8 potențiali cumpărători care s-au întrecut în licitație, câștigătoare a fost nimeni alta decât compozitoarea și cântăreața americană Kelly Clarkson, o mare admiratoare a romancierei. Cu toate acestea, în virtutea unei legi în vigoare cu privire la obiectele considerate „comori naționale”, guvernul Regatului Unit al Marii Britanii, a impus o interdicție temporară de export. Între timp, Muzeul Memorial Jane Austen a reușit să strângă suma cu care fusese achiziționat inițial de către cântăreață, beneficiind de o surprinzătoare donație anonimă de 100.000 de lire sterline. Astfel, inelul care timp de peste 200 de ani rămăsese în posesia familiei Austen, a putut fi răscumpărat și astăzi poate fi admirat chiar în casa în care Austen și-a petrecut ultimii ei ani de viață.
Scurtă concluzie ...
Moștenind așa legende cu turcoaze, nu are de ce să ne surprindă faptul că reputația și frumusețea sa unică au atras atenția multor actrițe precum Megan Fox, Blake Lively, Eva Mendes, Heidi Klum, Salma Hayek, Sarah Jessica Parker sau Scarlet Johansson.
Bibliografie
Câteva dintre resursele online care merită menționate, folosite în procesul de documentare pentru acest articol.
- Menhem, Chantal — (2017) A Closer Look At The Taj Mahal’s Mosaics. Mozaico.com
- Goodley, Alvin (2022) — 9 Rarest Types of Turquoise in the World. rarest.org
- Konstantinovsky, Michelle (2019) — Green or Blue? The Best Turquoise Is More Valuable Than Diamonds. Howstuffworks.com
- Prince, Emily (2018) — The History of Jane Austen’s Exquisite Turquoise and Gold Ring. Jane Austen Literacy Foundation
- Redacție (nedatat) — Navajo Sandpaiting — Navajopeople.org
- Waugh, Jenni (2019) — The Jane Austen Turquoise Ring – The History. JaneAusten.co.uk
Discussion about this post