Cu câteva zile în urmă scriam despre despre Dragobete, sărbătoarea iubirii, pe care-o vom celebra pe 24 februarie. Mă întrebam atunci retoric și ironic ce motive reale am avea să importăm o sărbătoare precum Ziua Îndrăgostiților (14 februarie). Din punctul meu de vedere, niciunul întemeiat. De ce? Pentru că vechile civilizații— de la romani, daci, traci, evrei sau indieni, sărbătoreau iubirea cu câteva mii de ani înainte ca Valentin să-și facă intrarea în scenă.
După cum veți vedea, în toate aceste cazuri, sărbătoarea iubirii are întotdeauna o profundă încărcătură spirituală însoțită de numeroase tradiții, obiceiuri și cutume, superstiții, ritualuri și simboluri. Fie că vorbim de evrei, indieni sau români, sărbătoarea iubirii, așa cum a fost ea lăsată de strămoși, viza, în primul rând tinerii. Dar, în mai toate cazurile, pe parcursul acestor zile existau momente când familiile tinerilor și întreaga comunitate locală era implicată. Fac aceste precizări pentru că, cel puțin din punctul meu de vedere, toate acestea diferențiază fundamental sărbătoarea iubire— fie că o numim Dragobete, Tu B’Av, Karwa Chauth sau Raksha Bandhan, de ceea ce astăzi numim sărbătoarea Ziua Îndrăgostiților sau Ziua Sfântului Valentin.
Sărbătorile iubirii - CUPRINS
Așadar, vă invit să purcedem într-un periplu al iubirii al cărei primă oprire și necesară este Dealul Palatin, acolo unde, în Peștera Lupercalia, se spune că Lupoaica i-ar fi crescut pe gemenii Romulus și Remus, părinți fondatori ai Romei. Ne vom opri aici pentru a înțelege de ce Zilei Îndrăgostiților (Ziua Sf.Valentin), spre deosebire de celelalte sărbători ale iubirii menționate anterior, îi lipsește filonul spiritual … în ciuda a ceea ce se promovează. Și, nu este întâmplător că am ales ca motto al acestui capitol cuvintele lui Lucian Blaga.
Următoarele două opriri ale acestui periplu le vom facem împreună în India …. Vom vedea cum onorează știu hindușii să onoreze iubirea de 2 ori pe an. Ultima oprire o vom face în Țara Sfântă, numită Israel.
În CĂUTAREA TRADIȚIEI PIERDUTE ...
Ziua Îndrăgostiților (Sărbătoarea Sf. Valentin)
Cele mai multe articole privitoare la Ziua Sf.Valentin susțin că rădăcinile acestei sărbători s-ar găsi în anticul festival roman Lupercalia (13-15 Februarie). Totuși, cercetând mai îndeaproape am constatat că există această relație este extrem de neclară. Iar, în unele cazuri, istoricii afirmă argumentat că în realitate nu există nicio relație.
Lupercalia - Sacrificiu pentru fertilitate
Sărbătorită pe Dealul Palatin, Lupercalia însemna în primul rând un ritual care facilita fertilitatea. Prima parte a ritualului presupunea ca preoții zeului Lupercus, numiți Luperci, să sacrifice capre în Peștera Lupercal. Apoi tăiau pielea caprei în fâșii și alergau în jurul Dealului Palantin din Roma, lovind femeile cu pielea caprei.
Krešimir Vuković, profesor și cercetător la Universitatea Catolică din Croația, care a studiat îndeaproape Lupercalia și sărbătorile romane, explică:
Loteria perechilor
Un alt aspect presupus al festivalului Lupercalia face trimitere la o loterie a perechilor. Această presupunere, deseori citată ca dovadă suplimentară a legăturii dintre Lupercalia și Ziua Îndrăgostiților.
Vuković susține că nu există nicio dovadă clară care să ateste că bărbații erau „împerecheați aleatoriu cu femei”. Opinia sa este confirmată și de Bruce David Forbes, autorul cărții America’s Favorite Holidays:
14 februarie - Coincidență și concluzie
De asemenea, este bine știut faptul că Bisericile Creștine în general au ales să suprapună sărbătorile lor peste cele păgâne. Totuși, susține Vukovic, nu există dovezi concludente cum că Papa Gelasius I al Romei (1 martie 492 – 19 noiembrie 496) ar fi acționat în această direcție, atunci când a stabilit ziua de 14 februarie pentru a onora martiriul Sfântul Valentin.
În timpul celui de-al II-lea Conciliu de la Vatican II (1969), sub pontificatul Papei Paul al VI-lea, sărbătoarea Sfântului Valentin a fost eliminată din calendarul catolic. Motivul a fost proliferarea unor legendelor și numeroasele versiuni privind deopotrivă originea concretă a poveștii și a sfântului.
Dacă scoatem din ecuație aceste ritualuri, pare să existe o corelație redusă între Lupercalia și Ziua Îndrăgostiților. În concluzie, Ziua Îndrăgostiților nu are acel filon spiritual pe care se întemeiază sărbătoare iubirii din România, India sau Israel.
INDIA
Karwa Chauth — Festivalul Iubirii la hinduși
Acum că am lămurit cât de cât cum stau lucrurile cu ziua Sf. Valentin, vă propun să ne îndreptăm gândul și atenția către îndepărtata Indie. Cu ocazia acestei a doua opriri, vom descoperi cum cum înțeleg ei și sacralitatea actului iubirii. Vom vedea cum știu hindușii să sărbătorească iubirea, celebrând anual Karwa Chauth (Festivalul Iubirii). Această zi dedicată iubirii de cuplu este celebrată în luna Kartik a calendarului lunar, în partea de Nord a Indiei, și cade care cade de obicei în octombrie-noiembrie.
Karwa Chauth este sărbătorită anual de femeile hinduse căsătorite, iar ceremoniile zilei încep chiar înainte de răsăritul Soarelui. Femeile țin post de la răsăritul soarelui până la răsăritul lunii, rugându-se pentru bunăstarea și longevitatea soților lor. Această sărbătoare a iubirii este marcată de numeroase rugăciuni, ritualuri legate de anumite preparate culinare, ritualuri de îmbrăcare și frumusețe, cadouri, cântece și dansuri. La această zi i-au parte și tinerele fete nemăritate, care se roagă pentru a-și găsi partenerul de viață potrivit, dar și mamele soților.
Postul se apropie de sfârșit când luna strălucește sus pe cer. Atunci, scăldată în razele astrului selenar, soția se uită la Lună printr-o sită, rugându-se pentru longevitatea și bunăstarea soțului ei. Soția aduce ca ofrandă Lunii kachi lassi (o băutură din lapte și apă) și diya (un fel de turtă din făină, pregătită în casă). Apoi, soțul își hrănește soția cu aceeași băutură și dulciuri. Perioada de post se închide atunci când cei doi soți primesc binecuvântarea părinților și bătrânilor familiei. Acest moment solemn și purtător de semnificații este urmat de o reuniune a soților cu întreaga familie pentru a celebrează iubirea împreună.
ISRAEL
Tu B'Av — Sărbătoarea iubirii la evrei
Iată că am ajuns și la cea de-a treia și ultima oprire din periplul sărbătorilor iubirii cu tradiții și obiceiuri milenare. Nicăieri altundeva decât pe Pământul Făgăduinței. Cum spuneam în debutul acestui articol, aici urmașii lui Moise sărbătoreau iubirea acum mai bine de 2000 de ani. Deși pentru o bună perioadă de timp în care au cam uitat-o, sărbătoarea numită Tu B’Av a renăscut în secolul XX. Pentru acuratețe, precizez că aceasta debutează duminică, 6 august, la apusul soarelui și durează până luni, 7 august, la apusul soarelui.
Spre deosebire de alte sărbători evreiești, sărbătoarea Tu B’Av este mai degrabă de tradiție rabinică decât ceva menționat direct în Tora. În antichitate, Tu B’Av era un moment de mare bucurie, fiind un prilej pentru ca tinerele nemăritate din perioada celui de-al Doilea Templu (sf. Sec. al VI-lea î.Hr. – 70 î.Hr.), să-și găsească viitorul soț. Astăzi, Tu B’Av este considerată sărbătoare iubirii la evrei sau ziua evreiască a iubirii. Este o zi potrivită pentru pentru nunți, logodne, reînnoirea jurămintelor sau cereri în căsătorie. Este o sărbătoarea a iubirii, celebrată și onorată prin oferirea de flori celor dragi, cântece, dansuri și, ca toate celelalte sărbători evreiești din an, studiu dedicat vechilor texte sacre.
Simboluri, tradiții, ritualuri și semnificații
Am găsit extrem de interesante comentariile lui Aaron Reich, Managing Editor la The Jerusalem Post, privitoare la data de 15 august, așa că o să vi le menționez pe scurt, motivul fiind unul simplu. Reconfirmă faptul că în toate vechile tradiții populare de pe mapamond, nimic nu este întâmplător. Toate datele, ritualurile, practicile, obiceiurile au puternice semnificații spirituale.
Sărbătoarea iubirii cu Luna Plină
Așadar, Reich susține că 15 august este o dată este notabilă din câteva motive. În primul rând, coincide cu Luna Plină, o caracteristică pe care o împarte cu multe alte sărbători evreiești. În plus, Luna Plină în multe culturi antice este adesea asociată cu dragostea și fertilitatea. Aici aș vrea să completez trimiterea la Lună Plină, reamintindu-vă că energia astrului selenar este asociată cu energia feminină; numeroase ritualuri și practici au loc în zile cu Lună Plină.
Ziua eliberării, vindecării și iubirii
De asemenea, Tu B’Av este la doar șase zile după Tisha B’Av (9 august), când evreii marchează distrugerea ambelor temple din Ierusalim. Această zi este ultima din cele 3 săptămâni de post care o preced. Așadar, 15 august întărește ideea că Tu B’Av este o zi a eliberării, a vindecării și iubirii.
Cel de-al Treilea Templu ...
În al treilea rând, există și o asociere care se face între Tu B’Av și Tisha B’Av, care are legătură cu a doua venire a lui Iisus; conform spuselor Rabinului Zadok HaKohen din Lublin, Tu B’Av este ziua în care va fi construit cel de-al treilea Templu, anulând astfel distrugerea care a avut loc la Tisha B’Av.
Tu B'Av & Yom Kippur - 2 sărbători, 1 semnificație
Mai presus de toate aceste asocieri, este una pe care o face Talmudul, punând în legătură directă cea mai sfântă zi din iudaism, Yom Kippur, și Tu B’Av. Rabinii consideră cele două zile sunt zile ale unor mari bucurii date de iertarea pentru cele două mari păcate. Mai exact, Yom Kippur a marcat ispășirea pentru păcatul Vițelului de Aur, iar Tu B’Av pentru păcatul spionilor; ambele zile vorbesc iertare, pocăință și acceptare.
Bucuria manifestată
O ultimă legătură inerentă între cele două zile este dată de recoltarea strugurilor. Culesul acestora începea de la sărbătoarea iubirii Tu B’Av și se încheia de Yom Kippur. Acest lucru poate jutifica idee că pregătirea pentru Yom Kippur începe de Tu B’Av. De remarcat este și faptul deloc întâmplător că în aceste zile femeile purtau alb și ieșeau în podgorii pentru a dansa.
Dragobete. Karwa Chauth. Tu B'Av.
O scurtă concluzie despre sărbătorile iubirii
Personal nu mă surprinde că oamenii, oricare ar fi pământul pe care viețuiesc, simt o dorința intrinsecă din ce în ce mai puternic de a redescoperi tradițiile și istoria, de a fi mai protectivi ca niciodată cu ceea ce au moștenit de la strămoși. Vorbim aici și de credință, valori, obiceiuri. Vorbim de apartenență și identitate națională, de credința și spiritul unei națiunii, oricare ar fi numele pe care-l poartă—România, Israel, India, Serbia, Grecia, Bulgaria etc. Un spirit național definit printr-o manifestare specifică proprie a credințelor, valorilor și tradițiilor sale, care în mod intenționat sau nu, care a fost asaltat și agresat de noile abordări progresiste. Așadar, nu este de mirare, că drept răspuns, spiritul național, fie el și adormit, a început să reacționeze. Iar, acest lucru se vede inclusiv în revigorarea unor vechi tradiții și sărbători ale iubirii, oricât de nesemnificative și „mărunte”—așa cum le consideră contestatarii, au fost ele odinioară.
