Se spune despre dragoni ca ei reprezinta puterea absoluta in lumea fizica. Cand aud ce se spune despre dragoni, ma multumesc sa zambesc trist. Perceptia oamenilor despre dragoni a fost corupta de-a lungul timpului de modul in care oamenii se raporteaza la bine si rau, la putere si cunoastere, si de faptul ca nu au inteles de unde provine puterea si cunoasterea dragonilor, adica din acele emotii pe care oamenii fie le resping, fie sunt consumati de ele. Ei sunt si nu sunt emotie, au acea cunoastere intrinseca si experientiala, si cu toate acestea sunt mentalisti innascuti.
Puterea emotiei
Puterea dragonilor fiind bazata pe cunoastere pura a emotiilor, ei se vor simti cel mai pregnant in corpul fizic, in special acolo unde salasluiesc acestea. Emotiile nu sunt rele sau bune, asa cum le percepem noi. La fel se spune despre dragoni ca ei nu fac diferenta intre bine si rau. Dragonii in esenta sunt elementali. Ai putea spune despre o furtuna ca este buna sau rea? Ea este fenomen al naturii cu scop precis in ea. Furtuna poate aduce cu ea o curatare a aerului, suficienta apa pentru a hrani plantele si animalele. Intensitatea ei este cea care poate crea pagube atunci cand depaseste limitele de siguranta si atunci va aduce distrugere si inundatii.
De ce dragoni si nu…
Prezenta dragonilor in preajma voastra functioneaza ca un cristal ce amplifica si aduce mai mult focus pe o emotie si o amintire deja existente in noi, ni le scoate la suprafata, conferindu-le suficienta forta de exprimare cat sa nu mai poata fi ignorate. Ce faci cu ele, cum le gestionezi si transformi este problema ta. Dragonul, precum o lupa, aduce doar scanteia, si te priveste daca o folosesti pentru a aprinde un foc de gatit sau de forjat arme, sau pentru a porni un incendiu devastator. Mai conteaza si cu ce il hranesti.
Intrebarile sunt de fapt raspunsuri
Cu ce dragon am nevoie sa lucrez azi, acum? Ce am de invatat de la el? Ce simt si cum il simt, ce imi poate arata si ce pot face pentru el? Ce vom experimenta impreuna? Exemplu: Ce inseamna focul? Ce ar putea face focul pentru mine si cum lucrez eu cu focul? Sunt un piroman sau imi tin degetele la jumatate de metru de flacara si simt cum mi se incinge pielea? Folosesc focul pentru a curata ciulinii, a obtine energie din materia arsa, pentru a produce energie sau privirea atintita indelung spre foc ma face sa-mi pierd controlul uretrei? Pot tine palma deasupra flacarii timp de un minut si sa nu ma frig? Ca si cum flacara nici n-ar fi acolo? Cate tipuri de foc sunt? Il pot contempla linistit sa-i aflu secretele pe indelete si sa-i admir dansul flacarilor fara a ma teme ca vor sari scantei? Ce imi spun culorile pe care le vad ascunse in el? Pot urmari ritmul dansului sau si pot intui directia miscarii? si mai ales – sunt provocat(a) sau indrumat(a)?
Cum sa lucrezi cu dragoni
Dupa cum spuneam, dragonii se simt cel mai bine pe corpul fizic (o intepatura, o apasare, jena nedefinita). Sau poate vezi cu coada ochiului o spirala de culoare cu zvacniri de aripi, ori poate se formeaza o idee hotarata. De principiu, se simt. Pe langa cele enumerate mai sus, eu folosesc cartile cu dragoni desenati de Val Young pentru a invoca, pentru a lucra, pentru a ma conecta si a-i cunoaste mai bine si mai in detaliu. Luand exemplul mentorului meu V.T. Popescu, am inceput sa le daruiesc si altora, una cate una. Si cand ma intreaba ce sa faca cu ei, si despre ce e vorba, eu ii intreb mai intai ce le spune imaginea si cuvintele aferente.
Cum sa contempli
Contemplarea este poate cea mai neasteptata sugestie privind lucrul cu dragonii. Cu toate acestea, poate fi cea mai eficienta. M-ati putea intreba, cum sa contempli ceva invizibil? Tocmai, ca nu sunt… Invizibili, ci dimpotriva: fiind atat de aproape de lumea fizica si cu putere de manifestare asupra ei, ei pot fi observati in forma lucrurilor, in comportament si in senzatiile atipice simtite. Pe de alta parte va sugerez si contemplarea imaginilor diverse aflate la o cautare distanta pe google, sau cartile de lucru oferite de Val Young (vezi imaginea reprezentativa a articolului). Imaginile sunt sugestive: prin forma si mai ales prin culorile lor. Si apoi mai e si textul tip poezie care mai aduce cateva indicii despre tipul de energie. si apoi mai e si conexiunea. Daca il iei in inima ta, inima ta il va cunoaste si recunoaste. Cum il iei in inima ta? Desigur ca prin intentie, sau privindu-l cu atentie, clar, detasat, caci ochii sunt poarta sufletului, nu-i asa? si tot ceea ce aduci in suflet, il readuci catre Dumnezeu. Iar pentru fiecare spirit intors in Dumnezeu, canta ingerii oda in cer.
In loc de concluzie, o recomandare
Am constatat, chiar si la mine, ca daca spui cuiva sa mediteze pe o tema data, sa zicem, un dragon, dar fara a-i asigura si ghidajul necesar, cel mai adesea se va impotmoli, uneori chiar si cei cu mai multa experienta in aceasta practica. Suntem obisnuiti sa fim ghidati, sa ni se spuna ce ar trebui sa vedem, sa simtim, sa stim. Reusesc arareori sa meditez cu succes, iar cand imi propun asta cu tot dinadinsul, fie adorm, fie nu vad nimic, sau nu imi vin decat foarte putine informatii. Meditatia nu e metoda mea de lucru preferata… Din fericire, avand ocazia sa traduc „Lampa fermecata” a lui Ramon del Valle del Inclan, m-am putut relaxa in aceasta privinta: el prezinta 2 cai pentru misticul pornit pe calea descoperirii de sine: cea a meditatiei si calea contemplarii. Prima este o cale activa, de lupta cu mintea care incearca sa te opreasca si careia musai trebuie sa ii dai ceva de facut. Cea de-a doua, favorita mea, este pasiva, de observator al (i)realitatii noastre. Un observator relaxat, care insa plictiseste mintea, caci ii tine atentia concentrata pe un detaliu aparent nesemnificativ. In cazul acestor carti, eu recomand contemplarea, si nu numai a imaginilor (de altfel superbe), ci si a versurilor de pe spate si precum si a raspunsului propriului corp.
Sa va fie de folos!
Discussion about this post