Ne place tare mult cuvântul PUTERE. Competitivi fiind, puterea este unul dintre dezideratele vieții căci ea ne asigură succesul și un loc important în ierarhie. Dacă ai putere ai totul și totuși de ce așa de mulți dintre oamenii puternici sunt nefericiți?
Putere versus Forță
Dicționarul Explicativ Român definește puterea ca nivelul capacității de a face, de a realiza ceva. A face, a realiza sunt precursoarele lui a avea. Ele definesc modul în care reusim să ne materializăm dorințele și visele. În acest plan material, puterea este asimilată forței care pune în mișcare lucrurile pentru ca să materializăm ceea ce ne dorim să avem.
David R. Hawkins în cartea sa intitulată “Putere versus Forță” ne prezintă o altă definiție a puterii. Adevărata putere emană din conștiința noastră. La fel ca Ființa, spiritul divin care prin întrupare a devenit “eu”, puterea nu are nevoie de explicații. Ea este, există pur și simplu. “Puterea este totală și completă în ea însăși, neavând nevoie de nimic dinafara ei.” spune Hawkins. Puterea se simte și se trăiește. Ne folosim puterea atunci când creem în armonie cu întreaga creație și viața însăși. Puterea se asociază cu întregul și astfel, adevărata putere este cea care potențează omul, înnobilând și conferind demnitate atât lui însuși cât și celor din jurul său.
Hawkins privește puterea ca o energie potențială, statică și liniștită. Ea poate fi pusă în mișcare de gândul creator, de voia Ființei de a se exprima pe sine și de a crea. Puterea transcede materialitatea și se alimentează din energia vieții, motiv pentru care puterea energizează, dă elan, ajută și susține viața în plan material.
Forța, pe de altă parte, este energie în mișcare, acțiune, dinamism. Ea este cea care se manifestă în planul material. Din acest motiv, respectă toate regulile polarității (dualității) acestei lumi. Astfel, ca orice forță, are asociată o contraforță de aceiași egalitate și care i se opune. Acesta este unul dintre motivele pentru care de multe ori ne aflăm în mijlocul disputei dintre a face sau a nu face.
Forța, energia în mișcare, este cea care ne conduce dintr-un punct într-altul. Este asociată cu abilitatea de a alege și implicit este generatoare de separare și conflict. Forța este o mare consumatoare de energie și trebuie să fie alimentată constant.
În două vorbe, puterea este asociată lui A FI iar forța este asociată lui A AVEA.
Mirajul puterii egotice
Mintea noastră are abilitatea de a crea. Ea vine și spune: “Vreau să am asta și cealaltă. Vreau să am ceea ce merit și atunci voi fi un om bucuroas / fericit / împlinit, etc. ” Vreau să am pentru ca mai apoi să fiu. Aceasta este paradigma după care funcționează mintea noastră.
Ceea ce numim generic putere, este de fapt ambiția, orgoliul, prea-mărirea minții noastre mici. Ea, mintea noastră, veșnic nemulțumită și doritoare de mai mult, pune în mișcare forța noastră de a materializa lucruri pentru a duce la îndeplinire ceea ce și-a propus. Toate resursele noastre sunt strânse și direcționate spre a avea. Ajungem să ne amâgim singuri că oricât de greu ne va fi, rezultatul o să ne umple la loc. Credem că bucuria și satisfacția oferită de realizarea a ceea ce ne-am dorit ne va fi suficientă. Și este, preț de o zi, două, trei. Ne trezim apoi obosiți și privind în gol cum bucuria cea mare s-a transformat în fum. În locul ei apare sentimentul unei neîmpliniri greu de explicat. Așa că, ne setăm un nou țel de atins, și o luăm de la capăt. Mintea ne asigură că de data asta va fi altfel, că vom găsi acel ceva care durează, care ne este greu să îl numit, dar cu disperare îl căutăm.
Mintea egotică crează în polaritate. Cum spuneam mai sus, dorinței de a ne atinge țelul i se va opune dorința de a nu-l atinge. Energia consumată este uriașă și singura noastră sursă de realimentare este acel “hai că poți” pe care mintea ni-l strigă în continuu.
De ce ne pierdem puterea personală?
De fapt, puterea nu se pierde ea este doar nefolosită. Ceea ce pierdem este capacitatea noastră de a o manifesta. În lipsa unei intenții clare, care să fie în armonie cu viața și creația, puterea noastră rămâne în liniște și calm. Mintea noastră egotică este incapabilă să pună în mișcare adevărata putere interioară. Așa că, identificați cu mintea, trăim iluzia că puterea noastră este puterea minții egotice.
Frica noastră de a fi autentici, de a ne manifesta plenar și la adevărata valoare este cea care construiește pas cu pas barierele după care ne ascundem. Durerile, eșecurile, rănile provocate de ceilalți și noi înșine, toate stau pavăză în fața manifestării puterii noastre. Ne-am construit atâtea măști și atâtea realități iluzorii încât ideea că suntem de fapt un spirit care se joacă a devenit o himeră.
Frica și bariere mental-emoționale ne fac să fim victime ale propriilor noastre povești, să ne pierdem credința și respectul de sine, să ne auto-sabotăm pentru că nu merităm, nu-i așa? Ceilalți devin atunci mai merituoși, mai demni de a fi lăudați și apreciați, mai buni în tot ce fac, sau altfel spus mai puternici. Ei merită totul, noi mai puțin. Și pentru că gândim așa, conștient sau nu, acceptăm să-i investim pe ceilați cu o putere suplimentară, ca și cum le-am ceda lor o parte din propria noastră putere.
Cum ne regăsim puterea personală?
Ca să ajungem la puterea personală avem nevoie să depășim învechita concepție că mintea noastră le știe pe toate. Nu, nu este stăpâna vieții noastre și nu, noi nu suntem ea. Noi suntem stăpânii, iar ea mintea, are menirea de a ne asculta și de a-și îndeplini frumosul rol de decodificator al lumii nevăzute.
Există o vorbă frumoasă care spune: “Dincolo de mine sunt EU”. La acel EU, simbol al Ființei, al aspectului divin din noi, avem nevoie să ajungem. Acolo ne vom regăsi puterea, adevărata putere care crează în armonie cu viața. Doar ea este cea care ne înnobilează și ne susține energetic când forța intră în acțiune. Doar ea ne împlinește, ne face să simțim că plutim în loc să fim vlăguiți de muncă.
Puterea personală este un drept, ce faci cu el este la libera ta alegere. Însă tocmai aceste drept de a alege este calea prin care putem să ne repoziționăm și să ne folosim puterea așa cum se cuvine. În baza acestui drept putem să ne luăm înapoi energia (puterea) pe care am investit-o indirect în alții și în rolurile pe care le-am jucat și acum nu ne mai convin.
Așa că adu-ți puterea înapoi! Respiră adânc, retrage-te din toate rolurile pe care le joci, adu-te înapoi în tine, în acel spațiu unic și sacru al sufletului tău. Permite-ți să exiști. Doar de atât este nevoie. Abandonează-te acestei stări de fi. Atunci sufletul tău va începe să-ți șoptească care îi este voia iar puterea ta se va pune în mișcare generând forța necesară manifestării.
Împuternicire este cuvântul cheie!
Ridică-te și uită-te la tine. Acordă-ți tu ție respectul pe care îl meriți! Acesta este respectul minții care de această dată se înclină și se smerește în fața măreției Ființei care ești. Ridică-te și dă-ți voie să FII înainte de orice și apoi fă ceea ce ai de făcut pentru a AVEA.
Gestionarea puterii personale
Calea prin care putem să evaluăm dacă ne folosim puterea personală sau nu este auto-evaluarea modului în care alegem să ne manifestăm.
Atunci când cele 3 aspecte ale noastre, mintea-sufletul-sinele, funcționează în armonie și sub îndrumarea sufletului, voia noastră va pune puterea în mișcare. Fiind în armonie vom crea în armonie.
Pentru mintea noastră, avidă să înțeleagă prin prisma lui 1+1=2, jocul arthetipal este o posibilitate de conștientizare rapidă a modului în care intrăm inconștient în roluri pe care dorim să le evităm. Copil – Victimă – Prostituată – Sabotor sunt cele 4 arhetipuri care ne ajută în procesul de conștientizare a manifestării noastre. Numite și arhetipurile supraviețuirii ele ne educă cum să supraviețuim în această lume fără a ne pierde puterea ancestrală de a crea.
Înțelegând erorile de manifestare, descoperim cauzelele care le produc. Urmează apoi vindecarea și dărâmarea barierelor mental-emoționale. În final intrăm într-un nou proces de manifestare și auto-evaluare. Bucla continuă până când un nou model de a fi a fost implementat. În tot acest timp, arhetipurile sunt „oglinzile” care ni se întorc din lume pentru a ne face vizibile alegerile.
Poate vă întrebați cum arată un om cu adevărat puternic? Un om care-ți manifestă adevărată putere personală? Vă ofer un citat care mi-a plăcut mult: “Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu știe.” (Marin Preda)
Discussion about this post