Seria de articole “Feminitatea și lecțiile chakrelor” semnate de Oana Silvia Filip continuă în martie cu “Lecția chakrei 4 – Iubirea este Totul!”. Dacă în săptămânile care au trecut am vorbit despre onorarea trupului, onorarea sexualitătii și respectul de sine, astăzi Oana ne vorbește despre “Lecția Chakrei 4 — iubirea este Totul”. Așa cum s-a mai spus, Chakrele fac parte din sistemul nostru de energie subtilă, având un rol extrem de important în procesul de vindecare emoțională, spirituală și fizică. Lectură placută!
Lecția chakrei 4 – Iubirea este Totul!
- Verb – Eu iubesc
- Putere – Iubire, iertare, compasiune
- Umbra – Gelozie, resentimente, mânie, incapacitatea de a ierta
A dărui și a primi
A dărui și a primi este modalitatea prin care se trasferă energia de la un punct la altul în univers. Creația fiind într-o permanentă mișcare și implicit transformare, va face ca întotdeauna să existe un punct / o zonă care are nevoie de energie și o alta capabilă să ofere. Totul se întâmplă natural fără a fi nevoie de vreo altă intervenție. Pe principiul precum sus așa și jos, la fel a fost gândit și transferul de energie la nivelul planului material.
Din păcate, lipsa noastră de înțelegere a acestui mod de operare și orgoliul Ego-ului nostru au condus la alterarea întregului proces. Naturalețea procesului a fost înlocuită cu schimbul forțat. Astfel, de multe ori, ne confruntăm cu refuzul de a oferi sau de a primi.
Adevarata regulă este primește și dăruiește pentru că niciodată nu vei putea oferi ceea ce nu ai. Așa că acceptă, înainte de toate să primești de la Cea Care Știe – iubire, cunoaștere, înțelepciune, bunăstare, pace, pentru ca mai apoi să poți să dăruiești la rândul tău celor din jur și ție însăți.
Când înțelegem și trăim acest proces, această curgere a energiei prin noi, ne poziționăm în însuși fluxul universal al vieții. Atunci când alegi să blochezi această curgere, vei fi scoasă în afara acestui flux. Cu alte cuvinte, în loc să trăim bucuria, fericirea, pacea, armonia, etc., vom experimenta lipsa lor. Când ne vine mintea la cap și începem să ne armonizăm cu viața, darurile vieții vor deveni darurile noastre.
Femeia Interioară îți va arăta că tot ceea ce primești este doar ca să evoluezi trăind experiența materialității. Nimic din ceea ce nu este necesar experienței nu are de ce să fie păstrat, la fel cum, după aceea, orice este în plus ar trebui să fie lăsat sa plece. Ea îți va spune: Eliberează-te pe tine pentru a face loc la ceea ce ai de primit și apoi dăruiește.
Iubirea
Toate căutăm iubire pentru că avem nevoie să primim și să oferim iubire. Prin venele subțiri ale Femeii Interioare curge iubirea divină care crează necontenit. De lipsa acestei iubiri ducem lipsă și spre ea tânjim. Iubirea este cel mai profund și minunat dar oferit umanității și totuși puțin înțeles.
Modul în care suntem învățate de mici să iubim ne marchează întreaga existență. Prezența iubirii mamei și tatălui sau absența lor, ne stabilesc la nivel inconștient limitele între care operăm ca femei adulte. Preluăm din dramele familiei și le purtăm cu noi până când ajungem să înțelegem că ele au avut doar scopul de a ne modela.
Eliberarea sufletului
Iubirea este unul dintre acele lucruri pe care le poți dărui dacă le ai în sufletul tău. Și ca să o ai în suflet trebuie să îți permiți să o primești.
Se spune că, pentru ca iubirea Duhului Sfânt să coboare în casa sufletului tău trebuie mai întâi să îi faci loc. Într-o casă plină de gelozie, neiertare, mânie, auto-pedepsire, învinovățire și multe de acest gen, iubirea nu mai are loc. Deci dacă vrei să îți fie casa sufletului plină de iubire este necesar ca mai întâi să faci curat.
A face curat, presupune să îți permiți să te eliberezi de toate acele emoții și concepții vechi care se hrănesc cu sufletul tău. Fiecare dintre ele are la bază un eveniment nefericit din viața ta (asta sau una trecută). Nu mai ști de multe ori nici ce, nici de ce, doar durerea și amărăciunea au rămas prezente, îndemnându-te să cauți mai adânc în tine și să luminezi unghere întunecate. Așa că du-te și scoate la lumină tot ce zace în tine, aruncă ce trebuie aruncat, curăță ce trebuie curățat, repară ce trebuie reparat, pastrează ce este de păstrat și fă-i loc iubirii să vină la tine.
Iubirea are multe fațete și multe paliere. De la o iubirică și un foc pătimaș de o seară la iubirea divină, necondiționată, este o cale lungă. E timp însă, pentru ca toate să fie înțelese și parcurse. Adevărata iubire se trăiește și doar trăind-o poți să o înțelegi. Ea este atât de străină felului în care am fost învățate să o înțelegem că uneori pare că este ireală. Diafană, subtilă, o adiere a unui vânt călduț de primăvară și totuși singura în stare să schimbe lumea.
Iubirea nu se învață
Iubirea este unul dintre acele lucruri despre care nimeni nu te învață, dar îl ști. La fel cum ști să respiri, că te-ai îndrăgostit, la fel ști și când ai ajuns să iubești cu adevărat. Mintea caută explicații, detalii, confirmări dar fi sigură că atunci când descoperi iubirea o vei recunoaște.
Diferența dintre iubirea Ego-ului și cea a sufletului este modul în care te simți împlinită sufletește. Când iubești dăruiești fără nici o așteptare. Simplu fapt că ai putut dărui te umple de bucurie. Când aștepți ca celălalt să te răsplătescă pentru iubirea ta atunci să ști că ceea ce ai oferit nu este iubire. Poți să îi spui așa dacă vrei dar, ști că de fapt te minți singură. Decât nimic poate mai bine o minciună frumoasă, nu-i așa?! Însă atât cât ești capabilă să iubești tot atâta iubire vei primi deci, poate ar fi mai înțelept, să te apuci odată să faci curat în sufletul tău.
Iubirea vindecă și iubirea crează. Din iubire față de tine însăți ai ales să îți întâlnești Femeia Interioară, ai ales să te vindeci de rănile trecutului și ai ales să fi Femeia Interioară și nimic altceva.
Vei înțelege în timp că prin iubire și în iubire poți fi tu, adevărata femeie. Toate lecțiile feminității se pot reduce la aceste trei cuvinte: Iubirea este Totul!
Iertarea
Iertarea este pasul care precede primirea iubirii. Dacă nu ai iertat nu poți să primești și să oferi iubire.
Iertarea este de fapt pasul spre eliberarea de toate constrângerile pe care ți le-ai auto-impus. Da, am spus corect, ți le-ai auto-impus, pentru că nimeni nu te obligă să porți în continuare amărăciunea, durerea, suferința, mânia, în sufletul tău.
Ne este de multe ori greu să iertăm pentru simplul motiv că durerea are abilitatea de a se auto-întreține. Ea se hrănește cu energia ta și îți alimentează nevoia de recunoaștere. Durerea, indiferent de forma ei, nu vrea decât să fie recunoscută și acceptată. Pentru că în general ți-e frică de ea, încerci să compensezi prin obținerea recunoașterii de la ceilalți. “Vai săraca cât suferă și ce greu îi este!” … și primești din partea celorlalți sprijin. Atunci, îți simți sufletul cumva oblojit și uite că îți zici “cineva mă iubește și pe mine.” Doar că nu durează și durerea reapare și tu ai iar nevoie din nou de cineva care să îți observe durerea. Și dacă acel cineva nu apare repede, suferința ta devine și mai mare.
Singura variantă de a ieși din această poveste fără sfârșit este să devi tu cea care îți observă durerea. Uită-te la ea, observ-o, las-o să fie, să respire. Este a ta și tu a ei , vă aparțineți reciporc. Frumos este că atunci când ai curajul să duci acest proces până la capăt durerea dispare.
Iertarea de sine
Iertarea de sine este cea mai complicată dintre toate. Propriul nostru Ego este incapabil să accepte eroarea așa că te va scoate întotdeauna pe tine vinovată. Pot exista și alții dar, oricum o parte din vină este a ta. Tu vei fi ultima pe care o va învinovăți, ultima redută la care nu va renunța nici chip de bună voie. Orgoliul rănit al Ego-ului este durerea ta. Și o să fugi de ea cât de departe poți sperând că așa dispare. Indirect, Ego-ul îți va spune necontenit că meriți să suferi, meriți să plătești pentru acest eșec al propriei vieți. Înțelegi deci, de ce o boală mai mică, mai mare și chiar moartea sunt de preferat pentru Ego decât acceptarea propriei înfrângeri. Atunci când înveți să refuzi să te mai victimizezi Ego-ul este înfrânt și doar atunci tu poți să începi să te vindeci.
Cu cât ierți mai mult, cu atât mai liberă ești. Femeia ta Interioară nu are nimic de iertat. Totul este așa cum este. Trăind în afara paradigmei bine-rău, experiențele sunt pentru ea doar experiențe. Altfel spus, ea nu se identifică cu nimic din ceea ce se întâmplă, căci ea este Cea Care Visează și nu unul din actorii scenetei.
Discussion about this post