Se promovează foarte mult în ultima vreme ideea că verbul „a trebui” este perimat și că trebuie scos din vocabularul uzual. Nu vi se pare ironic? Mulți spun nu trebuie nimic. Alegi să faci, sau să nu faci un lucru. Nimic nu este obligatoriu în lumea asta.
Pe bune? Chiar credeți asta? Vă mai întreb odată! Pe bune, chiar credeți asta?
În momentul în care alegi „că trebuie” sau „că nu trebuie” un lucru, vă rog să vă gândiți de două ori:
- Dacă nu ar trebui să mături casa, atunci alegi să stai în mizerie;
- Daca nu trebuie să ai un serviciu și să îți câștigi existența, atunci alegi să fii un cerșetor și să stai la mila altora;
- Dacă nu trebuie să mergi la școala, alegi să fii un analfabet;
- Dacă nu trebuie să ai educatie, alegi să fii un ignorant.
S-a înțeles prost în lumea spirituală acest lucru, întrucât dacă trebuie ceva … nu ai ce face, presupune să și depui efortul de a face lucrul respectiv.
Și ca să revin la tema acestui articol – trebuie să ne vindecăm. Fiecare întâi pe sine și apoi alegem, dacă îi ajutăm și pe ceilalți să se vindece. Același lucru este valabil și în cazul educației și creșterii spirituale. Însă această afirmație nu este valabilă și în cazul celor care și-au asumat lucrul cu oamenii.
Dacă vrei să te vindeci sau să te educi, ce faci? Te duci la un bolnav să te trateze? La un diletant să-ți dea sfaturi și să te îndrume?
Cel puțin o treime din cei care au misiuni personale nu și le înfăptuiesc pentru că consideră că nu trebuie să le facă, nu trebuie să muncească cu ei, pentru ei, ci pot să facă ce vor. Aleg să fie „bolnavi”.
Aleg să facă ce vor, când vor și cum vor și uite așa îi țin și pe alții în loc. Sau, și mai și, fac prostii care îi împiedică pe alții să își facă treaba. Un lucrător în lumină ar trebui sa fie un far. Ar trebui să fie o ancoră pentru cei care au nevoie de ei. Și ar trebui să își amintească, că și-au asumat să facă anumite lucruri înainte de a veni la întrupare. Ar trebui să citească, să se cultive și să integreze cunoașterea și tehnicile învățate pentru a putea realiza ceea ce au venit să înfăptuiască.
Ar trebui! Să stiți că asta este pe persoana fizică! Însă nu uitați, că în momentul în care plecați din aceasta lume o sa dați socoteală pentru ce ați făcut și ce trebuia să faceți! Pentru cât ați înfăptuit versus ce era scris în Cartea Vieții să desăvârșiți în această viață.
E greu să te vindeci! Presupune voință și determinare. Presupune să gândești lucrurile pe care vrei să le faci și să le analizezi pe cele care le-ai făcut. Înseamnă să lucrezi cu tine personal și eventual și cu o persoana specializată. Necesită efort și timp dedicat pentru citit, învățat, conștientizat și integrat.
Nu vă bazați că ați ajuns la un nivel și că nimeni nu vă poate mișca de acolo. Oricând, oricine și orice poate să cadă … de la orice nivel … dacă nu ai o bază solidă sub tine, care să te susțină atunci ești în cădere liberă. Și uite așa, uneori ajungem mai jos decât punctul din care am pornit, tocmai pentru că apreciem că nu trebuie să ne mișcam pe marea tablă de joc a vieții de pe Pământ.
Viața nu ne este datoare cu nimic! Am primit-o cadou! Iar, acest cadou trebuie plătit. Cum? Făcându-ne viața frumoasă nouă și celor din jurul nostru. Fiind mai buni, mai darnici și mai responsabili cu ceea ce ne-am asumat.
Discussion about this post